Avatar – THE movie

Ce a inceput ca un compromis s-a tranformat pana la final intr-o alegere foarte inspirata. Am mers sa vad filmul Avatar mai mult pentru jumatatea mea masculina Filmele SF n-au fost niciodata preferatele mele.

In primele minute m-am gandit numai la efectele speciale, mai ales ca in ziua aia vazusem un clip pe net despre ecranele verzi (green screen) folosite in toate serialele americane si care a luat mult din farmecul a ceea ce vedeam. Curand insa am uitat de asta. Filmul a inceput sa semene cu un basm. Poate ca a fost folosit calculatorul pentru 90% din scene, dar nu mai conteaza, le-a iesit intr-un mare fel. 

Actiunea se petrece in viitor, peste 200 de ani, cand Pamantul se gaseste intr-o stare de degradare, fara vegetatie, fara resurse…fara nimic. Salvarea vine din descoperirea unei noi planete, Pandora, o lume cu vegetatie luxurianta, intr-un colorit neobisnuit, animale preistorice parca…locuita de un popor (Na’vi) care functioneaza dupa alte reguli decat noi. Comuniunea cu natura e sacra pentru ei, modul de a trai e cu totul diferit si special. Flora, fauna si oamenii sunt legati prin conexiuni, exact ca un sistem nervos. [Cel mai mult mi-au placut micile "meduze" zburatoare care, prin efectul 3D, pareau ca le pot atinge.] 

Americanii descopera ca vor ceva de-al lor, si anume zacamintele de minereuri, foarte scumpe si rare. Pentru a le obtine, isi creeaza avatare, corpuri ca ale nativilor, pe care le controleaza de la distanta (exact ca in Surogat, pentru cine a vazut). Pana in final incercarile lor de “infiltrare” si de discutii pasnice nu reusesc, pentru ca, bineinteles, gandirea americana nu intelege nimic din lumea exceptionala pe care o au la nas. Solutia pe care o gasesc este sa-i bombardeze si sa le distruga cele mai frumoase si pline de semnificatii locuri. La final, batalie intre bine si rau. Cum zice Tamango…Binili invinge. Nu v-am stricat finalul, oricum e previzibil.

Concluzia e ca m-am “transportat” in film…parca eram acolo. Cei care au facut filmul asta au imaginatie, nu gluma. Chiar daca a durat aproape trei ore, nici n-am simtit cand a trecut timpul. La fel ca la 2012, efectele speciale fac totul. Dar mi-au placut si actorii, muzica, povestea din jurul personajelor, simbolistica… Meritam din cand in cand sa ne rasfatam si sa mergem in lumea basmelor. Avatar intra in categoria epic movie. Enjoy:)   

Dr. House rulzzz

“Everybody lies”

“Lies are like children: they’re hard work, but it’s worth it because the future depends on them.”

“Men are pigs. [They will] pretty much have sex with anyone, fat, skinny, married, single, complete strangers, relatives.”

“…treating illnesses is why we became doctors, treating patients is what makes most doctors miserable.”

“…the answer…to life itself: Sex.”

“I’m too handsome to do paperwork.”

“Are you … comparing me to God? I mean, that’s great, but just so you know, I’ve never made a tree.”

Suna cunoscut? Inseamna ca va uitati la Dr. House. Eu asta am facut in ultimele…3 saptamani. Am ajuns in zilele noastre, adica episodul 6, seria a sasea. Parca am fost in transa pana le-am terminat, devenise dependenta. Dar a meritat, e cel mai tare serial EVER.

House e un personaj unic – un doctor morocanos, cinic si extrem de inteligent, care merge schiopatand si e specializat in a diagnostica cele mai ciudate si rare boli.

Am incercat sa scriu mai detaliat despre serial. Dar nu prea imi iese, oricum as da-o, tot se pierde esenta lui House. Asa ca, iata de ce imi place House, in rezumat video: