A bientôt!

S-au inmultit prea mult cainii de prin orase. Pe langa ca sunt multi, mai sunt si nervosi. Spun asta din experienta, doua seri la rand mi s-a intamplat sa am de a face cu ei. Aseara, ma pregateam sa cobor din masina si sa intru in scara, cand am auzit multe latraturi. M-am grabit si am ajuns la timp inauntru, pentru ca doua grupuri de caini au venit in viteza de cine stie unde si au inceput sa se “certe” acolo. Erau 8 in total. 

Azi a fost mult mai rau. Eram in Pitesti de data asta si mergeam spre facultate. Am luat-o pe scurtatura pe care o stiam dintotdeauna, printre blocuri. Vreo 4 caini erau in fata mea, se gudurau pe langa o tanti cu cateva sacose, care le mai dadea si papica din buzunar. Dupa ce a terminat ea mancarea, cainii au devenit agitati si au inceput sa ma latre. Eu…nu stiam cum sa merg mai repede, doar ca mi-au taiat calea si, culmea, ma atacau pe flancuri. Noroc cu umbrela, pe care o tot indreptam spre ei. Tocmai cand ma asigura tanti ca nu-mi fac nimic, au inceput furiosi rau de tot sa alerge dupa mine si sa ma latre ingrozitor, sa sara la mine. Acum ma mir ca nu m-au muscat. Nu prea imi dau seama de ce au renuntat sa ma mai urmareasca, dar ma bucur ca am scapat. 

N-am solutii, nu stiu ce ar trebui sa li se faca, stiu doar ca nu vreau sa mai am de a face cu ei si sa nu ma mai atace in plina zi.

Duminica plec intr-o tara civilizata, gata, mi s-a luat!

…glumeam, ma intorc saptamana viitoare (din pacate). Pentru ca voi merge in Franta, va zic doar “À bientôt!”  Revin cu impresii.