Leapsa mica

Am fost cam serioasa in ultima vreme si m-am stresat si enervat pentru tot felul de lucruri. Azi, relaxare. O leapsa mica, primita de la daninhodj.

1. Cel mai de preț lucru: familia

2. Când sunt suparată: sunt si prost dispusa

3. Cea mai frumoasa vacanță: a fost asta vara (pentru ca m-am relaxat si am stat linistita, pentru prima data dupa f mult timp)

4. Când vreau sa ma relaxez: ma uit la un episod dintr-un serial bun, in timp ce stau in pat si mananc o portocala saaaaau…citesc o carte buna.

5. Alte locuri unde aș trai: un satuc boem dintr-o alta tara (Franta, Italia, Belgia, Elvetia, Austria – nu sunt mofturoasa), o casuta cocheta si veche, multa natura, internet wireless, liniste

6. Cel mai fericit am fost: sunt in fiecare zi, fiindca iubesc si sunt iubita 

7. Nu spun nu propunerii: de a raspunde la o leapsa )

8. Mă feresc:  de oamenii negativisti si pesimisti – se ia!

9. Am emoții când: trebuie sa vorbesc in public, cand cunosc oameni noi 

10. Regret că: nu am calatorit mai mult; dar nu e timpul pierdut

11. Nu aș renunța niciodată la: pfff…nu prea imi place sa renunt in general, asa ca imi e greu sa aleg

12. Cei mai buni prieteni: sunt sinceri si statornici. 

13. Mă enervez când: vad prostie, incompetenta, barfa, minciuna, ipocrizie ….nu mai continui, ai prins ideea.

14. O zi perfectă: o zi senina, pe o plaja linistita, impartind un cearceaf cu stie-el-cine  

O dau mai departe oricui vrea, e gratis. Poate Claudia se baga totusi  

Pur si simplu…romanesc!

M-am intors din vizitat o zona foarte frumoasa din judetul Arges – Dambovicioara. Am supravietuit din fericire drumului pana acolo, la fel si masinile noastre. Totusi pana la o (eventuala) astfaltare nu cred ca ma voi mai aventura pe acolo. Multi sunt sigura ca gandesc la fel desi e pacat, peisajele sunt superbe si merita neaparat vazute. Ce ma surprinde (inca) e ca in tot judetul nu prea mai exista drumuri pe care sa poti merge linistit, suntem complet acoperiti de gropi. Pe langa starea incredibil de proasta a drumurilor am mai avut o surpriza neplacuta. Ca niste turisti constiinciosi ce suntem, am incercat sa vedem tot ce se putea prin zona. Am mers si la cetatea Negru Voda, astazi o manastire.

Pe strada care merge spre satul Cetateni (aflat la 10-15 km de Campulung Muscel) ramai cu dureri de gat de la uitatul la stancile foarte inalte cu forme care de care mai ciudate si mai frumoase, la baza carora curge Dambovita. Undeva intr-un varf de stanca se vad cateva turle si ramasitele unor turnuri de piatra, o cetate care dateaza de pe vremea dacilor, astazi schit. Cand intr-un final cobori privirea te lovesti de un sat de tigani, in toata “splendoarea” si mizeria lui. Imediat ce am parcat extrem de precauti masinile am fost inconjurati de un grup de copii, care de care mai galagiosi. Manelele acopereau zgomotul apei si vuiau in toata zona. Am dezbatut problema si ne-a fost frica pana la urma sa urcam sa o vizitam, presupunand ca vom gasi masinile cu roti taiate, geamuri spate si golite de continut. Ne-am uitat de departe si ne-am imaginat cum ar fi…pe mine m-au smuls din vis copii care cereau de mancare (!). Mi s-a facut mila de ei. Desi cam tupeisti, pana la urma erau micuti si nu vreau sa ma gandesc cum e ca unui copil sa-i lipseasca lucrurile de baza…cum ar fi suficienta hrana. Am luat de pe bancheta din spate o punguta cu cateva cornuri si nici n-am apucat bine sa o scot complet din masina ca mi-a fost smulsa punga din mana, fara sa vad care din ei a luat-o, cum si de ce. In 3 secunde au desfacut punga si in alte 3 au mancat toate cornurile.

E trist sa vezi asa ceva. Au insa inoculata inca de cand sunt mici ideea de a cere, de a hartui, de a lua de la tine. Ma mai deranjeaza ca autoritatile nu fac nimic…nu am nimic impotriva ca au satele lor, de fapt e de preferat. Dar impiedica dezvoltarea zonei in care se gasesc. Foarte multi dau inapoi de a mai urca spre manastire cand ii vad. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar reactiona un strain cand i-ar vedea. Hai sa facem turism in Romania, foarte frumos…dar poti??? Nu, normal ca nu, nici nu stiu la ce ma asteptam… 

Numai drum nu e asta…

Maine de dimineata voi pleca la munte impreuna cu cativa prieteni. Ne vom inarma cu multa rabdare pentru ca vom merge pe celebrul drum EUROPEAN spre Campulung Muscel, care este atat de plin de gropi incat pare a fi bombardat. Gropile sunt dese, multe si adanci, iar in curand va deveni un fel de canal dupa extinderea si unirea progresiva a acestora. Nu crezi pana nu vezi, asa ca iata acest drum, in toata splendoarea lui (multumesc Gabi pentru link):

http://videonews.ro/action/viewvideo/37379/DN73—Pitesti—Cimpulung-Amazing-road-of-2010/

S-a facut si o petitie online pe care am semnat-o cu mult avant, desi de obicei nu prea ma intereseaza astfel de initiative. Intamplarea face ca drumul Mioveni – Pitesti sa fie aproximativ la fel de bombardat – si circul destul de des pe aici. Sper sa dati si voi o semnatura: http://www.petitieonline.ro/petitie-p59725054.html

Pangasius – mai bine NU!

Pestele Pangasius este nou pe piata si foarte popular, in Romania cu atat mai mult cu cat pretul este accesibil. Eu nu mananc peste, deci nu imi pot da cu parerea referitor la gustul sau. Stiu insa de mult cum se cresc acesti pesti si am spus multora sa nu-l consume. Insa cam degeaba, e prea bun si inca nu a provocat vreun efect advers suficient de grav cuiva. Intr-o perioada invatam eu sa gatesc…si am intrat pe forumuri care dezbateau tot felul de retete. Am fost ingrozita sa citesc o discutie despre mame care gateau intr-o veselie pangasius pentru bebelusii lor…

Acesti pesti sunt crescuti in Vietnam, intr-un rau extrem de poluat. Lista de bacterii, reziduuri industriale toxice chimice, practic otravuri, este foarte lunga. Suficient sa „va lasati” de consumat acum. Practic acesti pesti sunt contaminati de mediul in care traiesc pentru ca reziduurile sunt deversate direct in rau. (!)  

Apoi, femelele sunt injectate cu o serie de hormoni – tineti-va bine – care provin din urina deshidratata a femeilor insarcinate. In felul acesta femelele ajung la maturitate repede si depun oua mult mai rapid. Repet, pestii astia sunt injectati cu praf de pipi!!

Mai e si hrana pe care o primesc, care are ca ingredient principal faina de peste (facuta din resturi si oase de peste). Pesti care mananca pesti. Pentru cine nu isi mai aminteste, boala vacii nebune s-a declansat pentru ca vacile erau hranite cu cadavre de vaci, o hrana foarte ieftina. Pe langa asta, in mancarea lor mai sunt incluse tot felul de reziduuri de soia, cereale si altele care nu se cunosc. Rezultatul e ca pestii ajung sa creasca de patru ori mai repede decat normal.

Pentru a fi comercializati, pestii sunt congelati in aceeasi apa contaminata in care au fost crescuti.

V-am dat doar cateva motive pentru a va opri din a mai cumpara, gati si manca asa ceva. Restul e pe raspunderea voastra.

DOVEZI - atentie, limba franceza:)

Iubiti-va mult!

Anul acesta e la moda sa fii anti-Valentine’s Day. Eu n-am sarbatorit-o de cat o data, in primul an de cand sunt impreuna cu iubitul meu. Atunci nu ne cunosteam atat de bine si cred ca nu eram suficient de deschisi incat sa declaram cu voce tare ca nu o sa ne luam cadouri. El credea ca eu o sa ma supar, mie mi se parea ok sa primesc si sa-i dau un cadou. Asa e la inceput. E frumos, nu zic nu…

Noi insa nu mai sarbatorim ziua asta. Poate nu suntem nici genul, fiindca nici alte ocazii nu le luam mai in serios. Nu sarbatorim fiecare luna care trece din relatia noastra, ne  e suficient sa marcam fiecare an pe care il implinim. Bem un pahar de vin in cinstea noastra, aruncam o privire in urma, ne facem un bilant. Si cam atat.   

N-am nimic impotriva celor care si-au marcat in calendar ziua asta de mult si s-au framantat saptamani intregi pentru gasirea cadoului ideal.  Cei care militeaza impotriva 14 februarie spun ca daca iubesti pe cineva, il iubesti in fiecare zi, de ce trebuie sa fie agitatie doar odata pe an? Eu va intreb, de ce mai exista ziua mamei? Oricum o iubesti pe mama ta in fiecare zi, nu iei pauza tot anul si doar de 8 martie revii la sentimente mai bune. La fel, avem ziua Romaniei, ziua copilului, mai nou ziua tatalui si asa mai departe. Chiar cred ca e ok sa existe o zi a indragostitilor. Numai sa va iubiti mereu, nu doar acum…

Citizen Cope are back!

Astazi fac o recomandare muzicala. Nu prea gasesc eu de obicei urechi dispuse sa se aplece sa asculte muzicile mele, dar nu renunt. De data asta vi-i aduc pe Citizen Cope. Cine asculta Guerrilla stie ca pe radio a inceput sa li se difuzeze o melodie noua, Healing Hands. Chiar ieri a fost lansarea oficiala a albumului – The Rainwater LP. Pentru cine nu a fost atent la formatia asta pana acum, mai exista inca trei albume foarte bune, asa ca puneti-va pe ascultat. (Dar sigur i-ati auzit pe coloana sonora a multor reclame, seriale si filme).

Ascultati Healing Hands si sa nu-mi spuneti ca nu va indragostiti de melodie, fiindca nu va cred:)

The Box sau “ce alegi?”

Am vazut, in sfarsit, filmul The Box. M-a tinut in suspans pana la sfarsit, desi eu credeam ca alta va fi ideea. Un cuplu primeste intr-o dimineata o cutie in care se afla un buton rosu. Propunerea e urmatoarea: daca vor apasa butonul, o persoana pe care nu o cunosc va muri, iar ei vor primi un milion de dolari. Normal, m-am intrebat ce as face eu pusa in fata cu dilema asta.

Concluziile mele:

1. Femeile sunt fiinte curioase, impulsive, care de multe ori iau decizii de unele singure.
2. Daca mi-ar fi fost prezentata situatia din film, pana acum as fi omorat pe cineva prin simpla apasare a unui buton, as fi fost impuscata de sotul meu, el ar intra la inchisoare pentru asta, copilul nostru ar ramane practic orfan si pe mana serviciilor secrete, as fi primit un milion de dolari si n-as fi putut sa ma bucur de el. 
3. Nu exista conceptul de bani castigati usor si fara munca – zic asta in timp ce astept sa se posteze pe site-ul Loteriei Romane numerele la 6/49 pe saptamana asta. Sa zicem ca o sa castig…probabil exista forte care reechilibreaza lucrurile. Adica o sa castig o suma mare de bani, dar o sa pierd altceva….legea compensatiei. Parca nici nu mai vreau sa castig.
4. Iubitul meu e un tip foarte cu capul pe umeri; el n-ar apasa pe buton. Mi-a tot amintit asta pe parcursul filmului, in timp ce se intamplau tot felul de nenorociri prin presupusa mea apasare de buton:)
5. Ideea e de fapt sa gandesti “outside of the box” – in general.

Exista viata in afara relatiei?

Atunci cand ne gasim jumatatea folosim o cantitate mare din energia si timpul nostru pentru a o consolida. Petrecem cat mai mult din zi cu 1/2 – adica jumatatea Si e ok asa, e important sa il cunosti pe calalalt, sa-l vezi cu bune si rele, in situatii de toate felurile. Prietenii nostri stiu ca atunci cand intram intr-o relatie noua suntem absorbiti complet de ea, totul se invarte in jurul relatiei si, implicit, al …jumatatii. E frumoasa etapa asta de indragostela si super lipiceala. Dar cand te intorci la viata sociala din afara cuplului? Sau, te mai intorci?

Eu si 1/2 al meu suntem destul de diferiti, avem preferinte bine conturate de dinainte de a deveni un intreg. Cu timpul, eu am inceput sa merg cu el la pescuit, de exemplu, iar el asculta de cate o recomandare de-a mea in materie de literatura. Asta ar fi doar un exemplu din ce am “luat” unul de la celalalt. Dar, dupa 3 ani si jumatate, am ramas fiecare cu personalitatea lui si suntem independenti si liberi sa facem ce ne place. In plus, si ce mi se pare cel mai important, ne-am pastrat momente pe care eu le numesc “me time”, adica activitati numai pentru mine, me, me, me.

Am prietene care de cand au intrat intr-o relatie au renuntat la intalnirile cu fetele; numai cu fetele mai precis. Mi-e greu sa inteleg asta, cum poti sa-ti centrezi toata atentia asupra unei singure persoane. Si cum nu e sufocanta relatia. Si cum de un tip vine la o intalnire girls only fara sa se simta in plus. Raspunsul lor (da, i-am intrebat) e ca asa au convenit ei, sa iasa in oras numai impreuna, cu mentiunea ca daca se incalca intelegerea, se lasa cu suparare.

Nu cred ca daca iesi in oras cu prietenele iti iubesti jumatatea mai putin. Poate ca iti apreciezi prietenii mai putin? Nu e dovada de egoism daca timp de cateva ore – sau….chiar o seara intreaga!! – te distrezi fara 1/2. Dimpotriva, e egoist din partea celui care nu accepta “viata in afara relatiei”.

Ca in toate in viata, diversitatea e cheia, dupa parerea mea. Extremele iti aduc numai un singur tip de experienta, iar pe langa restul treci fara sa stii ca exista si altceva. 

Positive emotion

Am vazut azi pe www.descopera.ro un top cu cele mai uluitoare clipuri publicate pe youtube. Unul dintre ele mi-a placut mult de tot, a fost the positive emotion of the day pentru mine.

Iata despre ce e vorba:

In 1969, John Rendall si Anthony Bourke au cumparat un pui de leu de la magazinul Harrods, din Londra. L-au botezat Christian si l-au crescut timp de un an, inainte de a-l elibera in salbaticie. Dupa ce au aflat ca tanarul leu a fost introdus cu succes in habitatul sau natural, cei doi barbati au intreprins o expeditie in Kenya, pentru a se intalni cu leul ce le-a apartinut candva. Acest lucru se intampla la un an dupa instrainarea lui, iar ei erau insotiti de un echipaj de televiziune specializat in filme documentare. Multi conservatori i-au avertizat pe Bourke si Rendal ca leul Christian nu isi va mai aminti de ei. Reintalnirea care a avut loc ajunge insa direct la inima oricui iubitor de animale care priveste momentul filmat. Christian se apropie prudent initial, dar apoi vine grabit si se arunca in bratele fostilor lui stapani. [descopera.ro]