Archive for octombrie, 2009

Halloween pentru copii

Copiii sunt fiinte amuzante. Sunt mici, grasuti, rozalii…cand ii imbraci si in diverse costumatii, efectul e garantat. Sunt mega dragalasi, iar despre parintii lor pot doar sa zic ca au imaginatie:) 

Halloweiners: 

the_murray_crew_halloweiners

 

Mini Minnie: 

minnie1-144x300

 

Mini Cezar:

mini cezar

 

Mim serios:

kids-mime-halloween-costume-by-Noel_Zia_Lee-thumb-298x300-10359

 

Puisor:

funny-kids-costumes-07-ss

 

Arahida:

3

 

Cea mai draguta: homar:)

1                      

31/10/2009 at 1:07 pm Scrie un comentariu

Sorin presedinte

M-am intalnit cu Sorin Oprescu dupa-amiaza in centrul Pitestiului:) Eu eram singura, iar el cu vreo 30 de sustinatori. Din senin, au inceput sa strige vreo cateva minute “Sorin presedinte, Sorin presedinte”. Mi s-a parut comic. Si in acelasi timp, cred ca e un semn; nu sa-l votez, ci altceva…

Saptamana asta, la un curs de marketing am discutat despre campaniile electorale pentru prezidentiale. Atunci mi-am dat seama ca nu stiu decat vreo 3 candidati, iar despre campaniile lor nici nu se pune problema. Eu sunt cel putin informata atunci cand merg sa votez. Da, merg sa votez de fiecare data.

In plimbarea mea de azi m-am uitat prin oras si am analizat toate afisele si sloganurile pe care le-am vazut - cam putine deocamdata. Am cautat lista cu toti candidatii iar in zilele urmatoare incep sa-i analizez.

Nu va faceti griji, n-o sa incep sa fac campanie pe-aici. Inca nu m-am hotarat cu cine votez. Dincolo de nervii, repulsia si aversiunea fata de perioada asta, fenomenul poate fi interesant. In spatele candidatilor se afla o armata de oameni, de decizii, de creatie, de imaginatie, de tehnici de manipulare. Destul de interesant.

30/10/2009 at 9:08 pm 2 comentarii

Stand-up trist

Aseara m-am dus sa vad un spectacol de stand-up comedy. Castigasem un concurs pe net si aveam o invitatie. Ma gandeam ca o sa fie super, o sa avem locuri in fata, o sa vedem si o sa auzim cel mai bine. Cand in sfarsit am ajuns… surpriza! Nu s-a mai tinut.

In bar erau decat cei cu invitatii, prietenii patronului si inca vreo cativa. Liniste si pace. La noi la masa apare unul din tipii din trupa care urma sa tina spectacolul, isi cere scuze si ne anunta ca totul a fost anulat. Promovarea a fost prea slaba in oras si nimeni nu a aflat de ei.

De ceeee? Era primul stand-up la care chiar vroiam sa merg. Dragi pitesteni, de ce nu v-ati miscat fundurile lenese aseara in oras? Acum o sa fiu trista. Eram mai mult decat pregatita sa rad (si sa rad si sa rad). Tipul ne-a zis ca ne vedem data viitoare cand ajung in oras. Oare chiar or sa mai vina pentru un alt spectacol? Eu una n-as mai incerca, cred ca o experienta negativa mi-ar fi de ajuns.

30/10/2009 at 10:58 am Scrie un comentariu

Concurs marca Reader’s Digest

Dintotdeauna editura Reader’s Digest m-a dus cu gandul la seriozitate si incredere. Pana astazi, cand au ajuns la noi acasa, pe numele fratelui meu, doua plicuri, dintre care unul foarte voluminos. Desi scria confidential pe el le-am deschis (sic), curiozitatea a fost prea mare. Poate si pentru ca la expeditor era trecut “Comitetul de distribuire a premiilor“.

In plic – foarte multe hartii, instructiuni, niste reclame, o scrisoare de la Andreea Marin (ha ha), niste cecuri roz…de jucarie, tot felul de chestii de razuit si cateva plicuri autoadresate. La prima vedere am inteles ca fratele meu e pe un shortlist pentru a castiga 60.000 euro. Dar, dupa ce am luat la puricat si celelalte hartiute am aflat ca de fapt trebuie mai intai sa cumperi de la ei carti de vreo 80 lei si apoi intri in concurs. Trebuie sa comanzi in termen de la 7 zile. Nu stiu de la ce, fiindca nu e mentionata nicio data, pe nicaieri. Cred ca plicul are un mecanism destept prin care oamenii de la editura stiu exact cand a fost desfacut. Asta trebuie sa fie.

Am uitat sa mentionez ca pe toate hartiile era trecut de foarte multe ori numele destinatarului, cu adresa exacta. La prima vedere am zis ca nu se poate sa fie o pacaleala atat de minutios aranjata. Mai e mentionat ca doar 1% din populatia Romaniei are privilegiul sa ajunga in finala pentru 60.000 euro. Ma rog, sanse mai mari decat la loto, mai ales ca nu toti vor comanda cartile, dand astfel cu piciorul sansei vietii lor:)

Mecanismul prin care puteti ajunge pe lista finalistilor e complicat si plictisitor – implica alegerea intre plicuri cu “da” si “nu”, completarea de tabele, semnaturi, acorduri, razuiri, lipire abtibilduri…o prostie pe scurt. Pare un kit de lucru manual pentru copii.

Am studiat problema si se pare ca au existat castigatori de-a lungul timpului, acum fiind in derulare editia a sasea.  Un lucru interesant de la alti “patiti” de pe internet e ca dupa ce cumperi cartea si participi la concurs, e foarte posibil sa primesti acasa alte carti necomandate de tine, pe care se presupune ca trebuie sa le platesti…

O rugaminte am: daca exista participanti sau chiar castigatori pe receptie, impartasiti-ne si noua experienta voastra. Poate invatam ceva. Sau poate ne inscriem in concurs daca e pe bune :)

29/10/2009 at 10:54 am 12 comentarii

Tratati-va nemultumirea cronica!

Una din conditiile pentru a avea un tonus bun si o atitudine pozitiva este sa te inconjori de persoane optimiste, care imbratiseaza toate aspectele vietii plini de bucurie. Ce te faci cand cineva te toaca permanent cu gandurile sale negative? Prin cineva ma refer la un prieten, caci altii mai putin cunoscuti sunt usor de evitat.

Cineva – atat de nemultumit de serviciu, de relatia in care e, de scoala pe care a urmat-o, de relatia cu parintii, de vreme, de costul biletului la film, de starea proasta a drumurilor, de politica… O persoana nemultumita cronic. Nimic nu e bine si isi impartaste generos gandurile oricui se afla in apropiere. Incerci sa-l schimbi sau te departezi incet de el? Chiar daca iti propui sa nu te lasi afectat de atitudinea lui, inevitabil ti se impregneaza in subconstient.

Nu ati intalnit persoane in preajma carora e pur si simplu placut sa stai? Poate ei nu fac nimic deosebit, nu au pareri extraordinare si nici nu aveti multe lucruri in comun. Dar modul cum privesc totul e pur si simplu relaxant. Ei inteleg ca nu mai poti schimba nimic din ceea ce s-a intamplat deja, dar poti face atat de multe sa-ti modelezi viitorul dupa cum iti doresti. Decat sa stai sa-ti plangi de mila de cat de nemultumit esti, mai bine fa ceva. Rar bunastarea pica de undeva. Ajung, fara sa vreau, la legea atractiei. Daca vorbesti permanent despre tot ce nu-ti convine, nu prea exista premise sa ti se intample ceva bun. Cum am mai zis, ce e in trecut e in trecut. Probleme avem cu totii, iar datoria unui prieten e sa te asculte, sa-ti dea un sfat poate. Dar una e o problema, alta e un sir continuu de discutii fara sens, in care tu te plangi de diverse.  

Va rog, pentru mine daca nu vreti pentru voi, tratati-va! Nemultumirea e o boala grea, dar are leac. Trebuie sa invatati sa traiti fara regrete, sa fiti optimisti din cand in cand, sa actionati asa incat voi sa va faceti viata mai buna. In plus, nu vad de ce simtiti nevoia sa “stranutati” spre ceilalti, sa le dai si lor virusul…

27/10/2009 at 8:10 pm 2 comentarii

Update to: Vista

Dimineata asta am inceput-o cu o pacaleala. Am uitat sa-mi setez ceasul de la telefon dupa ora noua si uite asa m-am trezit mai devreme decat intentionam.
…………………………………………………………………………………………………

Weekend-ul asta mi-am instalat Windows Vista. E un pic impropriu spus, fiindca nu m-am ocupat chiar eu, dar rezultatul conteaza.

Unii trec la Windows 7, eu inca ma obisnuiesc cu Vista. Parca am cu totul alt calculator, nu mai recunosc mare lucru. Inca de la inceput m-a atras grafica foarte foarte diferita de XP, care mie imi place. Totul era mai simplu inainte, dar sunt convinsa ca asta vine numai din obisnuinta capatata in cativa ani. Sper sa ma acomodez destul de repede. Am gasit in sensul asta o lista de shortcut-uri, pe care ma straduiesc sa le pun in aplicare, sa nu mai fug aiurea cu mouse-ul peste tot. Mi-e dor de cateva butoane totusi. De exemplu la foldere si la internet explorer nu mai am UP. Mie imi placea:) Inca ma straduiesc sa gasesc modalitatea cea mai buna de vizualizare a iconitelor dintr-un folder – vechiul thumbnail era perfect pentru mine.

Pana acum mi se pare ca merge destul de greu tot sistemul, ascult unitatea si parca alearga in continuu, lucreaza din greu. Cred ca XP nu ii dadea atata bataie de cap. Mai trebuie sa-mi bag nasul prin setari fiindca imi cere permisiunea de a porni cam toate programele…devine enervant dupa maxim 20 de minute.  

La plusuri, pe langa ca arata altfel, mai bine, mai nou, mai putin prafuit si are mai multe functii, adaug ca mi-a imbunatatit brusc viteza internetului. Nu inteleg deocamdata legatura. Dar ce conteaza, important e ca am super viteza de download. Ieeey!

26/10/2009 at 11:39 am 2 comentarii

Cateva jocuri pentru petreceri

Dupa cum zice si titlul,  v-am pregatit o lista de joculete pentru petrecerile voastre care, cu siguranta, or sa faca atmosfera si ii vor atrage pe toti. Sunt foarte distractive, serios. Daca ati mai jucat si altceva, spuneti-ne si noua:) 

Jocul cu post-it

Cred ca nu asta e numele exact, dar pentru ca nu-l stiu, merge si asa. Nu conteaza numarul de jucatori, cu cat mai multi, cu atat mai bine. Fiecare jucator isi alege un personaj celebru si ii scrie numele pe un post-it pe care il lipeste pe fruntea vecinului din dreapta. Jocul incepe dupa ce toti au  cate un post-it lipit. Fiecare jucator trebuie sa-si ghiceasca personajul, punandu-le intrebari celorlalti. Se raspunde numai cu “da” si “nu”. Atata timp cat raspunsul e “da”, jucatorul mai are voie sa puna intrebari. La primul “nu”, vine randul urmatorului jucator. Castiga cine descopera primul personajul lui. Sau se joaca pana ramane o singura persoana care nu a ghicit.

Mima

Minim 3 jucatori. Fiecare jucator scrie pe o hartie un nume de film, o expresie, un personaj celebru, sau pur si simplu un cuvant oarecare. Biletelele se amesteca. Primul jucator extrage un biletel si va trebui sa mimeze si sa-i faca pe ceilalti sa ghiceasca. Nu e voie sa se vorbeasca. Se pot stabili insa unele semne de la inceput. Se poate juca si pe perechi.

Nici da, nici nu

Regula jocului: jucatorii nu trebuie sa pronunte “da” sau “nu”. Orice alte cuvinte sunt permise. Se poate stabili un timp, spre exemplu un minut, in care sa nu se pronunte cuvintele interzise. Se alege un jucator care da raspunsul si altul care ii pune intrebari. Exemplu: “nu-i asa ca te cheama Andrei?”. Cine pierde poate primi porunci sau se poate calcula un punctaj.

Killer

Jocul poate dura o noapte sau un weekend intreg. Fiecare jucator completeaza pentru inceput doua hartii. Pe una isi trece numele, iar pe a doua o misiune. Se amesteca hartiile in doua boluri diferite. Fiecare jucator trage pe rand un nume si o misiune (bineinteles, nu spune celorlalti misiunea sa). Toti devin killeri, cu o misiune de indeplinit. Exemplu: Sorin a extras urmatoarele biletele: “Andreea” si “Sa bea un pahar de vin dintr-o inghititura”. Sorin o are ca victima pe Andreea si trebuie s-o convinga sa bea un pahar de vin dintr-o inghititura. Killerul trebuie sa-si “omoare” victima in prezenta a cel putin un martor. Castiga cel care nu cade in capcana.

Nume de…

Asezati in cerc, bateti cat mai repede din palme. Primul jucator alege o categorie de cuvinte, de exemplu, nume de bauturi. Apoi spune: “nume de bauturi”. Jucatorul din stanga lui trebuie sa fie cat mai rapid pentru ca jocul sa se deruleze cat mai repede. Pentru cei care ezita se poate stabili sa bea cate un pahar de…ceva, iar cei care nu mai au cuvinte din categoria stabilita sunt eliminati. Se joaca pana raman doua persoane, iar dintre acestea se va stabili castigatorul. 

* primul e preferatul meu, l-am jucat chiar si in doi.

24/10/2009 at 11:47 am 21 comentarii

Radio Zu face copii la comanda

 

Incep ca Mircea Badea: nu mai pot cu Radio Zu! Credeam ca le-am auzit pe toate, dar mereu astia imi demonstreaza ca NU, se poate si mai multa…ei ii spun imaginatie sau creativitate.

Dupa casatoria intre doi oameni care nu se cunosc (ma rog, era la 21, dar tot Buzdugan si Morar au regizat), ma gandeam ca nu se va putea inventa ceva mai absurd. Ei bine, daca va intereseaza, puteti merge la un concurs de nasteri. Chiar asa, daca vreti un copil, va duceti la un hotel cu alte 50 de cupluri de doritori, toata noaptea va straduiti cum puteti si daca reusiti sa aduceti primii dovada ca ati ramas insarcinati, casigati 10.000 euro. Scopul e sa se dati nastere ascultatorului cu nr. 1 milion. Aham.

Ca sa nu vorbesc aiurea, am citit regulamentul si comentariile celor de pe site. Inscrierea nu e mare lucru, un chestionar scurt, cu greseli gramaticale.

2

Ei sustin ca acest concurs este dedicat acelor care chiar isi doresc un copil, cel mai important lucru este bucuria parintilor, indiferent daca vor fi primii (si implicit, castigatorii) sau nu. Copilul este de fapt premiul, nu banii in sine. Toate bune si frumoase pe hartie, dar pot aparea atatia…sa nu le zic dereglati.

Cineva intreaba pe site…premiul se da pentru cine naste sau pentru cine ramane insarcinata? Raspuns, varianta B. Deci e mai putin important ca acel copil chiar sa existe. Ei zic asa: “Aici este o treaba intre fiecare persoana si Dumnezeu. In ce ne priveste vom fi atenti la selectia cuplurilor.” Eu sper ca au psihologi foarte buni, pentru ca daca ar fi sa ma iau dupa comentariile unora, nu e de bine:

1

Altii nu sunt casatoriti, altii s-au cunoscut pe net si locuiesc in tari diferite. Toti vor sa participe. Bravo.

Vor face un copil pe care, contractual, probabil il va chema Zu (sau Zuza). Poate o sa-i scrie in frunte, ii pun un cip ceva de recunoastere. Cred ca unora li se pare interesant sa se implice in asa ceva, distractiv chiar. Dar eu nu as vrea sa-mi povesteasca ai mei ca m-am nascut in urma unui concurs la radio si au mai si castigat ceva bani de pe urma mea.

23/10/2009 at 1:41 pm 2 comentarii

Amanari

Amanarea unor sarcini, proiecte, telefoane… Cu totii facem asta, lasam de multe ori unele  lucruri pe ultima suta de metri si ne promitem ca data viitoare va fi altfel. Istoria insa se repeta, iar si iar, dupa cum spun si legile lui Murphy.
Amanarea in esenta ei poate fi un proces comic.
Toate lucrurile pe care le amanam, le ingropam undeva adanc si uitam de ele. Ai fi surprins sa aflii numarul real al lucrurilor puse in asteptare in subconstientul tau. Eu fac liste in general, pentru orice. Si cateodata uit chiar si de liste. Am descoperit unele de dimineata si nu-mi vine sa cred cate lucruri importante nu am bifat. Le-am amanat. Cred ca si de lene.
Un sfat impotriva tendintei de a amana este chiar cel cu listele (fail). Acum trebuie sa le reiau pe toate, mici, mari, sa-mi fac timp si sa gasesc cheful sa ma apuc de ele. „Sa le imping in campul constiintei”.

Am strans cateva tehnici care sa ma ajute sa nu mai aman nimic. Iata-le:

  • voi face cele mai neplacute sarcini inca de dimineata (in felul asta, nu am timp sa analizez si sa ma obisnuiesc cu gandul ca o sa fie neplacuta).
  • cu o seara inainte voi nota sau voi pune lucrul de facut intr-un loc pe care sa nu-l pot evita (daca am de facut curat, pun de seara aspiratorul in mijlocul camerei).
  • preferata mea: voi cauta pe altcineva care sa o faca in locul meu. Poate ce mie nu-mi place, altora li se pare interesant.
  • voi face liste cu avantajele pe care mi le aduce realizarea sarcinii si dezavantajele care deriva din ea. O astfel de ordonare reduce nelinistea si stresul.
  • strategia pojarului. De fiecare data cand vreau sa lucrez cu o hartie, o lista, un document de care nu am chef, ii voi face un semn rosu. Se pare ca atunci cand va arata ca un bolnav de pojar, plin de pete…voi prinde mesajul:)  

22/10/2009 at 2:18 pm Scrie un comentariu

Banc romano-englez

Pentru a veni in intampinarea si ajutorul  turistilor straini care viziteaza Romania, s-a hotarat sa se procedeze la traducera in engleza a denumirilor unor unor localitati din diferite zone ale tarii. Primarii sunt solicitati sa instaleze indicatoare rutiere noi la intrarea si iesirea din localitate, avand insemnate numele localitatii lor in ambele limbi: romana si engleza. Si iata traducerea in engleza a unor orase din Romania, in ordine alfabetica:

Adunatii Copaceni – Gathered Tree People
Afumati – Neversober
Baicoi – Youball
Buhusi – Boo
Buzau – Really Fat Lip
Calarasi – Silly-dressed Folks on Horses
Ciorogarla – Nigger-River
Constanta – The Steadiness
Dor Marunt – Miniature Melancholy
Husi – Shoo
Navodari – Networkers
Onesti – The Sincere
Pitesti – Youdohide
Satu-Mare – The Rather Roomy Rural Community
Slatina – Slut Tina
Slobozia – A Very Wrong LocalTradition
Târgu Frumos – The Aesthetically Pleasing Bazaar
Urlati – Gimme Some Noise
Voluntari – Town of Unpaid Assistants

Mie imi plac Youball si Slut Tina cel mai mult. Si Neversober:))

21/10/2009 at 4:10 pm 1 comentariu

Older Posts


Introdu adresa de email pentru a te abona la postarile de pe blogul meu.

Join 9 other followers

Categoriile mele

zile bune

octombrie 2009
Lu Ma Mi Jo Vi Du
    Noi »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Stand out


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.