Si atunci dansam…

Defectele mele nu-s asa rele

Lenea.
Contrar ideilor unora, eu zic ca lenea cere inteligenta. E vorba de o strategie de a face cat mai putin efort pentru a-mi atinge scopurile. Lenea nu e atat de contraproductiva pe cat se pare. Daca lenevesc, ma relaxez, sunt mai apta de munca dupa aceea. Daca lenevesc, sigur gasesc gasesc idei pentru a rezolva lucrurile intr-o maniera mult mai simpla si mai comoda. Pana la urma tot ‘sunt in randul lumii’. Dar dupa propria mea reteta. Pe mine lenea ma face mai organizata. Acasa, de exemplu, am locuri speciale pentru toate lucrurile. Toate imi sunt la indemana, pe langa calculator am exact ce-mi trebuie, nu alerg prin toata casa dupa o foaie de hartie, nu ma duc la magazin dupa capse pentru ca am mereu rezerve, si alte lucruri din astea. De seara imi pregatesc totul pentru dimineata cand trebuie sa plec la serviciu, haine, ce am de luat la mine, pachetel, umbrela la indemana daca ploua, cheile mereu in acelasi loc, langa usa… Mi-am gasit cele mai scurte rute pentru a ajunge in diverse locuri. De lene si din dorinta de a nu pierde timp aiurea, timp pe care l-as putea petrece lenevind…

Curiozitatea excesiva.
Erau cateva proverbe despre curiozitate; cel mai cunoscut pentru mine e ‘curiosity killed the cat’. Asta nu ma impiedica sa ascult conversatiile altora in autobuz, sa vreau sa stiu tot ce se poate despre altii, despre alte lucruri. De ce? Fiindca vreau sa stiu tot. Uneori din curiozitate stric surprize, deschid scrisori ce nu-mi sunt adresate. Nu e bine, dar cum sa rezist tentatiei?
Dincolo de a fi indiscreta, curiozitatea nu e un defect. Curiozitatea fata de altii poate insemna capacitatea de a asculta. Sau inseamna ca esti suficient de deschis fata de altii.  In plus, daca oamenii nu ar fi fost curiosi, cum ar fi aparut electricitatea, zborul cu avionul, telefonul, facebook-ul? Curiozitatea inseamna explorare.

Impulsivitate.
Impulsvitate sau sindromul Bridget Jones, adica acea stare care ma face sa iau o decizie nebuneasca intr-un singur minut. Peste o ora ma razgandesc. Actionez fara sa analizez prea mult.
Impulsul e bun, zic eu. Face oamenii mai spontani, sinceri, fara masca (exact ca Bridget).

Concluzie? I’m not that bad

Sunshine look :)

Am primit un premiu…voila! De la daninho, caruia ii multumesc!

M-a inspirat floricica asta sa-mi fac blogul mai primaveratic, mai vesel, asa ca am schimbat tema, dupa cum se poate vedea.  Daca am vreo idee geniala intre timp, o sa pun ceva interesant si pe antet. Dar asta ramane in asteptare deocamdata. Pana atunci bucurati-va de noile culori!

Ziua pacalelilor

Faceti vreo pacaleala maine? Eu am in plan cateva dar n-o sa le spun, sa nu se prinda lumea. Va zic ce n-o sa fac, le-am eliminat de pe lista mea din diverse motive.

• NU o sa lipesc folie transparenta sub capacul de la WC in timpul noptii, sa surprind pe cineva foarte somnoros de dimineata. E prea “messy” si mi-e ca ajung cumva la curatat :) 
• NU o sa pun sare in loc de zahar maine dimineata la serviciu pentru ca toti colegii ma vor injura…la ce ochi lipiti au dimineata, nu cred ca o sa observe cineva si le stric toata ziua.
• NU o sa pun colorant alimentar in lapte, pentru ca…nu stiu de unde sa cumpar colorant
• NU o sa-mi sun prietenii care someaza pe acasa sa le spun ca au fost chemati la un interviu. Cred ca s-ar supara. Sau…?
• NU o sa spun diverselor cunostinte feminine ca au aparut pe pitzipoanca.org. Nu stiu de ce n-o fac, unele ar merita )
• NU o sa cumpar o cutie de bomboane cu alcool si n-o sa scot cu seringa alcolul din ele si n-o sa bag in loc bere. Nu mai am timp pana maine

Ca fapt divers, mi-a placut o farsa facuta de Burger King acum multi ani. Au dat in ziar o reclama in care anuntau ca au facut un burger special pentru stangaci – aceleasi ingrediente ca un burger special, dar rotite la 180grade, pentru a avea acelasi gust ca pentru cei care mananca cu mana dreapta. Restaurantele au fost umplute de oameni care cereau burgerul pentru stangaci sau dreptaci…

Superficialitate si/sau prostie?

Nu traiesc intr-o pestera sau ascunsa de civilizatie. In fiecare zi intalnesc foarte multi oameni, cu care cred cel putin ca interactionez bine. Cu toate astea, sunt in continuare surprinsa de reactiile lor.

Era odata o fata obisnuita, poate putin mai normala decat restul. Era acceptata in grup, cu multi chiar se imprieteneste si face o impresie buna in general. E o fata la locul ei, mai pe scurt. In acelasi grup mai sunt si asa-zisii “fitosi”, care nu cred ca au nimic in comun cu fata respectiva. Ei doar o saluta si discuta nimicuri cu ea.

Pana intr-o zi, cand pe fata banala o asteapta prietenul ei banal, in masina lui…foarte scumpa si foarte smechera. Brusc, fitosii incep sa o priveasca cu alti ochi. Deja si-au schimbat parerea cu 180°. Vor sa fie prieteni acum cu ea. In sinea lor isi spun ca e ceva totusi de capul ei daca se plimba intr-o asa masina.

La scena asta am asistat azi si de atunci tot ma mir. Cam ce valori au oamenii astia atat de superficiali? Cred in bani si cam atat. Ei sunt inconjurati de altii cu aceleasi “idealuri” si uite asa se raspandeste prostia!

 

Femei si barbati

Mama si tata se uitau la televizor cand mama a spus, “Sunt obosita si e tarziu. Cred ca ma voi duce in pat.”
O ia spre bucatarie ca sa faca sandvisurile pentru a doua zi.
Spala castroanele de popcorn, scoate carnea afara din congelator pentru cina din seara urmatoare, verifica cerealele, umple borcanul cu zahar, pune linguritele si castroanele pe masa si pregateste filtrul de cafea pentru a doua zi dimineata.
Apoi pune niste rufe la uscat, mai baga niste haine in masina de spalat, calca o camasa si coase un nasture care cadea la o camasa.
Strange piesele jocului ramas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aseaza agenda de telefon la loc in raft.
Uda cateva plante, goleste un cos de gunoi si pune un prosop la uscat pe bara.
Se intinde, casca si o ia spre dormitor. Se opreste la birou si scrie o notita pentru profesoara, numara niste bani pentru excursia de maine si ridica o carte de scoala cazuta sub scaun.
Scrie o felicitare pentru ziua de nastere a unui prieten, o baga in plic, scrie adresa, o timbreaza si scrie o notita pentru cumparaturi. Le pune pe amandoua langa geanta ei.
Mama isi curata fata cu demachiantul ei 3 in 1, isi da cu crema de noapte antirid, se spala pe dinti si isi curata unghiile.
Tata ii striga, “Credeam ca te duci in pat.”
“Sunt pe drum,” raspunde ea.
Adauga apa in vasul cainelui, da pisica afara si se asigura ca usile sunt inchise cu cheia si ca lumina e deschisa pe terasa.
Se uita in camera copiilor, le stinge lampile de pe noptiere si televizorul, ridica o camasa, arunca niste sosete murdare in cosul de rufe si vorbeste un pic cu unul dintre copii care inca isi termina lectiile.
In camera ei isi potriveste alarma la ceas, isi aseaza hainele pentru a doua zi si indreapta raftul de la pantofi.
Mai adauga 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pentru a doua zi. 
just…Minunat!
In acelasi timp tata inchide televizorul si anunta nimanui in mod deosebit,” Ma duc in pat.”
Si o si face … fara nici un alt gand.

Dupa mine, aici se vede diferenta intre barbati si femei. Povestioara asta e pentru toti acei barbati care ajung acasa si se pun in fata tv-ului sau a calculatorului, in timp ce sotia lor merge spre treburile casnice. Toate astea dupa ce amandoi vin de la serviciu, dupa acelasi program, aceleasi responsabilitati…  Doar ca el e “obosit”. Bravo acelor barbati care ies din tiparul de mai sus! Pacat de acele femei care trebuie sa traiasca alaturi de restul barbatilor…

Poze frantuzesti

V-a fost dor de mine? Foarte bine. M-am intors de duminica dar oboseala unei saptamani grele, dar si o doza de lene nu m-au lasat sa scriu nimic pana acum. Va pun cateva poze, sa va clatiti si voi ochii. Tot ce pot sa zic e ca toata lumea trebuie sa vada cel putin o data Parisul…

A bientôt!

S-au inmultit prea mult cainii de prin orase. Pe langa ca sunt multi, mai sunt si nervosi. Spun asta din experienta, doua seri la rand mi s-a intamplat sa am de a face cu ei. Aseara, ma pregateam sa cobor din masina si sa intru in scara, cand am auzit multe latraturi. M-am grabit si am ajuns la timp inauntru, pentru ca doua grupuri de caini au venit in viteza de cine stie unde si au inceput sa se “certe” acolo. Erau 8 in total. 

Azi a fost mult mai rau. Eram in Pitesti de data asta si mergeam spre facultate. Am luat-o pe scurtatura pe care o stiam dintotdeauna, printre blocuri. Vreo 4 caini erau in fata mea, se gudurau pe langa o tanti cu cateva sacose, care le mai dadea si papica din buzunar. Dupa ce a terminat ea mancarea, cainii au devenit agitati si au inceput sa ma latre. Eu…nu stiam cum sa merg mai repede, doar ca mi-au taiat calea si, culmea, ma atacau pe flancuri. Noroc cu umbrela, pe care o tot indreptam spre ei. Tocmai cand ma asigura tanti ca nu-mi fac nimic, au inceput furiosi rau de tot sa alerge dupa mine si sa ma latre ingrozitor, sa sara la mine. Acum ma mir ca nu m-au muscat. Nu prea imi dau seama de ce au renuntat sa ma mai urmareasca, dar ma bucur ca am scapat. 

N-am solutii, nu stiu ce ar trebui sa li se faca, stiu doar ca nu vreau sa mai am de a face cu ei si sa nu ma mai atace in plina zi.

Duminica plec intr-o tara civilizata, gata, mi s-a luat!

…glumeam, ma intorc saptamana viitoare (din pacate). Pentru ca voi merge in Franta, va zic doar “À bientôt!”  Revin cu impresii.

Leapsa mica

Am fost cam serioasa in ultima vreme si m-am stresat si enervat pentru tot felul de lucruri. Azi, relaxare. O leapsa mica, primita de la daninhodj.

1. Cel mai de preț lucru: familia

2. Când sunt suparată: sunt si prost dispusa

3. Cea mai frumoasa vacanță: a fost asta vara (pentru ca m-am relaxat si am stat linistita, pentru prima data dupa f mult timp)

4. Când vreau sa ma relaxez: ma uit la un episod dintr-un serial bun, in timp ce stau in pat si mananc o portocala saaaaau…citesc o carte buna.

5. Alte locuri unde aș trai: un satuc boem dintr-o alta tara (Franta, Italia, Belgia, Elvetia, Austria – nu sunt mofturoasa), o casuta cocheta si veche, multa natura, internet wireless, liniste

6. Cel mai fericit am fost: sunt in fiecare zi, fiindca iubesc si sunt iubita 

7. Nu spun nu propunerii: de a raspunde la o leapsa )

8. Mă feresc:  de oamenii negativisti si pesimisti – se ia!

9. Am emoții când: trebuie sa vorbesc in public, cand cunosc oameni noi 

10. Regret că: nu am calatorit mai mult; dar nu e timpul pierdut

11. Nu aș renunța niciodată la: pfff…nu prea imi place sa renunt in general, asa ca imi e greu sa aleg

12. Cei mai buni prieteni: sunt sinceri si statornici. 

13. Mă enervez când: vad prostie, incompetenta, barfa, minciuna, ipocrizie ….nu mai continui, ai prins ideea.

14. O zi perfectă: o zi senina, pe o plaja linistita, impartind un cearceaf cu stie-el-cine  

O dau mai departe oricui vrea, e gratis. Poate Claudia se baga totusi  

Pur si simplu…romanesc!

M-am intors din vizitat o zona foarte frumoasa din judetul Arges – Dambovicioara. Am supravietuit din fericire drumului pana acolo, la fel si masinile noastre. Totusi pana la o (eventuala) astfaltare nu cred ca ma voi mai aventura pe acolo. Multi sunt sigura ca gandesc la fel desi e pacat, peisajele sunt superbe si merita neaparat vazute. Ce ma surprinde (inca) e ca in tot judetul nu prea mai exista drumuri pe care sa poti merge linistit, suntem complet acoperiti de gropi. Pe langa starea incredibil de proasta a drumurilor am mai avut o surpriza neplacuta. Ca niste turisti constiinciosi ce suntem, am incercat sa vedem tot ce se putea prin zona. Am mers si la cetatea Negru Voda, astazi o manastire.

Pe strada care merge spre satul Cetateni (aflat la 10-15 km de Campulung Muscel) ramai cu dureri de gat de la uitatul la stancile foarte inalte cu forme care de care mai ciudate si mai frumoase, la baza carora curge Dambovita. Undeva intr-un varf de stanca se vad cateva turle si ramasitele unor turnuri de piatra, o cetate care dateaza de pe vremea dacilor, astazi schit. Cand intr-un final cobori privirea te lovesti de un sat de tigani, in toata “splendoarea” si mizeria lui. Imediat ce am parcat extrem de precauti masinile am fost inconjurati de un grup de copii, care de care mai galagiosi. Manelele acopereau zgomotul apei si vuiau in toata zona. Am dezbatut problema si ne-a fost frica pana la urma sa urcam sa o vizitam, presupunand ca vom gasi masinile cu roti taiate, geamuri spate si golite de continut. Ne-am uitat de departe si ne-am imaginat cum ar fi…pe mine m-au smuls din vis copii care cereau de mancare (!). Mi s-a facut mila de ei. Desi cam tupeisti, pana la urma erau micuti si nu vreau sa ma gandesc cum e ca unui copil sa-i lipseasca lucrurile de baza…cum ar fi suficienta hrana. Am luat de pe bancheta din spate o punguta cu cateva cornuri si nici n-am apucat bine sa o scot complet din masina ca mi-a fost smulsa punga din mana, fara sa vad care din ei a luat-o, cum si de ce. In 3 secunde au desfacut punga si in alte 3 au mancat toate cornurile.

E trist sa vezi asa ceva. Au insa inoculata inca de cand sunt mici ideea de a cere, de a hartui, de a lua de la tine. Ma mai deranjeaza ca autoritatile nu fac nimic…nu am nimic impotriva ca au satele lor, de fapt e de preferat. Dar impiedica dezvoltarea zonei in care se gasesc. Foarte multi dau inapoi de a mai urca spre manastire cand ii vad. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar reactiona un strain cand i-ar vedea. Hai sa facem turism in Romania, foarte frumos…dar poti??? Nu, normal ca nu, nici nu stiu la ce ma asteptam…